ÔץIubirea face imposibilul posibil!ßâŽ

Motto:
” Bucuria e starea de spirit normal─â a omului. Cu c├ót dezvoltarea intelectual─â ┼či moral─â a omului este mai ridicat─â, cu at├ót omul e mai liber ┼či via┼úa ├«i d─â mai mult─â satisfac┼úie”
Anton Cehov

Se ┼čtie c─â iubirea este cel mai puternic sentiment, cea mai intens─â tr─âire pe care o cunoa┼čte omul ┼či experien┼úa care ├«l transform─â radical. Iubirii i s-au ├«nchinat mii de pagini ├«n literatur─â, este sentimentul cel mai c├óntat ├«n toat─â muzica lumii, i s-au ridicat temple ┼či i s-au consacrat mituri. Iubirea ├«mbrac─â multe forme (Eros, Philia, Agape), dar toate au ├«n comun d─âruirea, capacitatea de a ├«l percepe pe cel─âlalt ca pe tine ├«nsu┼úi ┼či chiar mai presus.
├Än primul r├ónd, iubirea este for┼úa care ├«l conduce pe om spre ÔÇťjum─âtateaÔÇŁ lui, spre ÔÇťsufletul-perecheÔÇŁ, care ├«i completeaz─â fiin┼úa ┼či d─â vie┼úii sentimentul plenitudinii. Momentul ├«n care sufletul cunoa┼čte iubirea ├«i schimb─â viziunea despre lume ┼či ├«l transform─â ├«n altul mai bun, mai generos, superior celui care fusese.
├Än al doilea r├ónd, m─â g├óndesc la dragostea filial─â, p─ârinteasc─â. P─ârin┼úii sunt capabili de sacrificii imense pentru copiii lor ┼či le fac din imensa dragoste care ├«i c─âl─âuze┼čte. P─ârintele este gata oric├ónd s─â ├«┼či dea via┼úa pentru copilul lui, fiindc─â acesta este chiar via┼úa, iubirea ┼či ra┼úiunea lui de a fi.
├Än al treilea r├ónd, iubirea cre┼čtin─â este un sentiment profund ┼či autentic, pornit din sentimentul fraternit─â┼úii ├«n aceea┼či condi┼úie. Omul credincios are capacitatea de a surmonta toate piedicile ┼či de a-┼či iubi ┼či du┼čmanul, fapt care demonstreaz─â for┼úa iubirii.
A┼čadar, iubirea treze┼čte ├«n om resurse neb─ânuite, ├«i aduce fericirea ┼či sensul vie┼úii, ├«l determin─â s─â ├«┼či dep─â┼čeasc─â toate sl─âbiciunile ┼či s─â treac─â peste piedici pe care le considera insurmontabile. For┼úa impresionant─â pe care o desf─â┼čoar─â omul care iube┼čte m─â face s─â cred c─â ├«ntr-adev─âr iubirea face imposibilul posibil.
(Phil Bostmans, Cf. Reflec┼úii ┼či maxime)
” C├ónd plou─â ├«n suflet, nu-i niciodat─â senin afar─â, iar c├ónd e senin ├«n suflet, nu plou─â afar─â niciodat─â. ”
Starea sufleteasc─â influen┼úeaz─â felul ├«n care vedem lumea din jurul nostru, a┼ča cum exprim─â at├ót de sugestiv ┼či maxima: C├ónd plou─â ├«n suflet, nu-i niciodat─â senin afar─â, iar c├ónd e senin ├«n suflet, nu plou─â afar─â niciodat─â (Mihail Codreanu).
Pe de o parte, triste┼úea sufleteasc─â face ca lumea din exterior s─â se ├«mbrace ├«n culorile cenu┼čii ale sup─âr─ârii, ploaia de lacrimi din suflet nu ne las─â s─â vedem seninul de afar─â. De c├óte ori c├ónd suntem ├«mpov─âra┼úi de suferin┼ú─â, resim┼úim dureros r─âs─âritul de soare pentru c─â ochii no┼čtri poart─â doliul triste┼úii. Chiar dac─â z├ómbim, atunci c├ónd ÔÇťpl├óngemÔÇŁ ├«n suflet, z├ómbetul acesta e mai dureros dec├ót lacrimile unuia care pl├ónge. Suferin┼úa este o durere care face ca via┼úa s─â par─â lipsit─â de sens ┼či de aceea dispare farmecul naturii, al lumii exterioare.
Pe de alt─â parte, bucuria sufleteasc─â face ca ┼či lumea exterioar─â s─â fie frumoas─â, s─â se ├«mbrace ├«n culorile vii ale extazului nostru. De c├óte ori c├ónd tr─âim momente de fericire, chiar furtuna sau ploaia sunt prilej de bucurie, iar seninul nostru sufletesc este proiectat ├«n lumea din jur.
St─ârile suflete┼čti sunt barometrul temperaturii exterioare! Lipsa de iubire, singur─âtatea, dezam─âgirile, suferin┼úa aduc frigul ├«n suflet ├«n cea mai torid─â zi de var─â, iar bucuria iubirii, satisfac┼úiile, ├«mplinirile aduc c─âldur─â ├«n suflet ┼či ├«n cea mai friguroas─â zi de iarn─â.
Bucuria ┼či suferin┼úa sunt specifice omului, sunt st─âri temporare care alc─âtuiesc muzica ce ne acompaniaz─â via┼úa, dar, a┼ča cum afirm─â ┼či Emil Cioran: Toate neputin┼úele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria triste┼úe. Prin iubire putem evada din triste┼úe, putem aduce senin─âtatea ├«n suflet.
Prin urmare, anotimpul din suflet nu este ├«ntotdeauna ├«n concordan┼ú─â cu anotimpul din natur─â. Putem tr─âi iarna triste┼úii ├«n cea mai exuberant─â prim─âvar─â ┼či prim─âvara bucuriei ├«n cea mai posomor├ót─â iarn─â.
(Mihail Codreanu, Opere, II, cf. C─ârticica ├«n┼úelepciunii rom├óne┼čti)
„S─â-┼úi plac─â lucrul pe care-l faci. S─â-┼úi iube┼čti meseria. S─â pui o parte din sufletul t─âu ├«n munc─â. S─â nu faci nimic din datorie, numai c─â trebuie s─â faci. Numai atunci munca te uzeaz─â ┼či te schimb─â ├«n ma┼čin─â de muncit. Dac─â pui suflet, e altceva.”
Munca este, necesar─â pentru asigurarea existen┼úei ├«n orice societate. Afirma┼úia de mai sus poate fi ├«n┼úeleas─â at├ót ca un ├«ndemn la alegerea unei profesiuni interesante ┼či provocatoare, dar ┼či ca o solu┼úie pentru evitarea frustr─ârilor provenite din surmenajul datorat muncii. Eu sunt de acord cu importan┼úa muncii ├«ntr-un domeniu pe care individul ├«l g─âse┼čte provocator ┼či cu implicarea afectiv─â, singura care p─âstreaz─â vie curiozitatea ├«n domeniul profesional.
├Än primul r├ónd, implicarea afectiv─â ├«n munca pe care individul o desf─â┼čoar─â face ca aceasta s─â par─â mai u┼čoar─â ┼či ├«mpiedic─â intrarea ├«n rutin─â, blazarea ┼či, ├«n cele din urm─â, transformarea omului ├«n ma┼čin─â ÔÇô una din cauzele majore ale frustr─ârilor legate de profesie. C├ónd pune suflet ├«n ceea ce face, omul are satisfac┼úii nu numai materiale, ci ┼či spirituale. ├Än al doilea r├ónd, chiar dac─â sentimentul datoriei este important ├«n realizarea sarcinilor legate de profesia fiec─âruia, motiva┼úia individual─â este un atribut esen┼úial al datoriei care conduce la o dezvoltare profesional─â armonioas─â ┼či eficient─â. O motiva┼úie de natur─â financiar─â nu este suficient─â pentru succesul profesional.
A┼čadar, g─âsesc c─â afirma┼úia de mai sus se afl─â ├«n acord cu perspectiva mea asupra dezvolt─ârii profesionale, care trebuie f─âcut─â nu numai cu mintea, ci ┼či cu sufletul.
(Ion Agârbiceanu, Opere, XII)

Pot…

Ai f─âcut-o ╚Öi mai ├«nainte, po╚Ťi s─â o faci ╚Öi acum. Distinge posibilit─â╚Ťile pozitive. Redirec╚Ťioneaz─â-╚Ťi marea energie a frustr─ârilor tale ╚Öi ├«ndreapt-o c─âtre o hot─âr├óre pozitiv─â, reala, de neoprit!